Analize medicale : Testul de toleranta la glucoza orala

Interval optim: 60 - 110
In functie de valoarea glicemiei bazale si a celei la 120 minute exista:
- glicemie bazala modificata (glicemie bazala 110-125 mg/dL, glicemie la 120 minute <140 mg/dL);
- intoleranta la glucoza (glicemie bazala <126 mg/dL, glicemie la 120 minute 140-199 mg/dL);
- diabet zaharat (glicemie bazala >=126 mg/dL si glicemie la 120 minute >=200 mg/dL).

Pentru diagnosticul de diabet zaharat sunt necesare cel putin doua valori anormale ale testului de toleranta la glucoza.

Alte conditii clinice asociate cu modificarea tolerantei la glucoza:
- scaderea tolerantei la glucoza cu valori crescute ale glicemiei poate aparea in: postgastrectomie, ingestie excesiva de glucoza, hiperlipidemie tipurile III, IV si V, hemocromatoza, boala Cushing, leziuni SNC.
- cresterea tolerantei la glucoza cu aplatizarea curbei (obtinuta din valorile glicemiei la 30, 60, 90, 120, 180 minute) poate aparea in: hiperplazie sau tumori ale celulelor insulare pancreatice, malabsorbtie (sprue, boala celiaca, boala Whipple), boala Addison, hipopituitarism, hipoparatiroidism, hipotiroidie, boli hepatice.

Descriere

 La indivizii sanatosi, dupa administrarea orala a unei cantitati mari de glucoza raspunsul insulinic apare rapid, atingand un maximum dupa circa 30-60 minute. Atunci cand exista o cantitate suficienta de insulina pentru a metaboliza glucoza administrata la inceputul testului, concentratiile de insulina revin la normal în aproximativ 3 ore. Eliberarea insuficienta de insulina sau rezistenta periferica la actiunile insulinei va determina o crestere semnificativa a glicemiei. Daca se obtin valori modificate pentru glicemia bazala (a jeun) sau postprandiala, acest test poate sustine sau infirma diagnosticul de diabet zaharat.

Vezi toate tipurile de analize medicale

• Categorie:Biochimie generala si Proteine specifice